Practică judiciară în materia
anulării informaţiilor privind incidentele de plăţi
Conf. univ. dr. Lucian Bernd Săuleanu
Universitatea din Craiova
Facultatea de drept şi Ştiinţe Administrative
Constatând o înmulţire a litigiilor ce tind la anularea incidentelor de plată ne propunem ca analizând hotărârile prezentate în acest număr al revistei să identificăm câteva din aspectele teoretice şi practice pe care le ridică astfel de speţe.
Actul normativ ce are aplicabilitate în materie îl constituie Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi în care regăsim toate aspectele importante plecând de la aspectele tehnice de gestionare a informaţiilor şi până la definiţia incidentelor de plată, modalităţile tehnice de înscriere a acestora, inclusiv procedura de anulare a informaţiilor privind aceste incidente.
De la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1/2001 se pot identifica două tendinţe în practica judecătorească: o primă tendinţă de respingere a cererilor prin care s-a solicitat anularea informaţiilor privind incidentele de plată, poziţie ce are ca şi temei definiţia incidentului de plată, astfel că lipsa totală sau parţială de disponibil în cont este suficientă pentru a motiva respingerea cererii, lipsa disponibilului fiind un aspect obiectiv care conduce în mod direct la înscrierea incidentului de plată.
Într-adevăr observând definiţia legală, anume că prin incident de plată se înţelege neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor de plată asumate, care apare înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului (cec, cambie, bilet la ordin), obligaţii prevăzute în lege sau/şi un contract şi a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP numai de către persoanele declarante pentru apărarea interesului public, putem trage concluzia că din perspectiva persoanei declarante inexistenţa totală sau parţială a disponibilului din cont este o nerespectare a obligaţiei de plată, astfel că se impune înscrierea refuzului.
O a doua tendinţă evidentă în special în ultimii ani este de admitere a cererilor ce au ca obiect anularea unor astfel de informaţii privind incidentele de plată şi de nuanţare a cazurilor în care s-au admis astfel de cereri. Această poziţie are şi un temei juridic special în art. 36 alin. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 care prevede că anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi se poate face numai de persoanele declarante, din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti.
Analizând textul de lege, observăm în primul rând că numai persoanele declarante pot solicita anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi, acestea neputându-se realiza direct de Centrala Incidentelor de Plăţi în baza hotărârii judecătoreşti. În al doilea rând, observăm că sunt menţionate două căi: anume anularea se poate face fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea instanţelor judecătoreşti, astfel că ne interesează în ce situaţii se poate recurge la anularea din proprie iniţiativă sau când instanţele judecătoreşti pot admite astfel de cereri.
Cu privire la prima situaţie, anume anularea din proprie iniţiativă se observă că nefiind făcute alte precizări persoana declarantă nu poate face aprecieri cu privire la ce se înţelege prin neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor de plată asumate ori anumite excepţii sau situaţii ce ar da posibilitate băncii să nu dea curs procedurii de înscriere a refuzului.
Cum persoana declarantă transmite cererea de înscriere a refuzului după verificarea aspectelor formale privind existenţa unui cont al emitentului la respectiva bancă, a faptului că semnătura de pe titlu corespunde cu specimenul bancar etc., implicit anularea din proprie iniţiativă este posibilă în cazul existenţei unei erori în verificarea acestor condiţii formale.
În ceea ce priveşte anularea ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti observăm că nici de această dată legiuitorul nu a menţionat nici măcar exempli gratia cazuri ce pot conduce la admiterea unor astfel de cereri. În multe din cererile de anulare adresate instanţelor de judecată reclamanţii motivează admisibilitatea cererii pornind tocmai de la definiţia incidentului de plată (neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor de plată asumate) şi probând că la momentul decontării obligaţiile fuseseră stinse prin alte mijloace de plată sau când contractul iniţial în baza căruia s-au emis titlurile de valoare a fost rezoluţionat pe cale convenţională, anterior scadenţei, dar fără a se recupera fizic biletele la ordin etc. Nu putem să nu semnalăm, mai ales cu privire la ultimul exemplu, şi numărul mare de cazuri în care intenţia este de a înfrânge scopul avut în vedere de legiuitor prin Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, anume securitatea creditului şi a sistemului bancar.
Cerere pentru anularea incidentelor de plată. Compensaţie intervenită între părţi anterior scadenţei biletelor la ordin. Consecinţe.
Stingerea datoriilor reciproce din raportul juridic fundamental nu au vreo relevanţă în cea ce priveşte datoria constatată prin emiterea biletelor la ordin acestea având un caracter independent şi înscrierea lor ca şi incidente de plată se datorează culpei emitentului care nu a eliminat riscul ca aceste instrumente să fie introduse la plată, aceasta trebuind să aibă în vedere şi restituirea fizică a acestora.
(Curtea de apel Craiova, Secţia comercială, decizia nr. 285 din 16 decembrie 2009, definitivă)
Prin sentinţa nr.1340 din 30 iunie 2009 Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de S.C. A.T. S.R.L. de anulare a incidentelor bancare înscrise la cererea S.C. B. Bank şi obligarea pârâtei de a formula cerere către BNR-Centrala Incidentelor de Plăţi prin care să solicite anularea înscrierilor incidentelor de plată
Reclamanta a arătat că în derularea relaţiilor comerciale cu pârâta S.C. F. S.R.L., a emis mai multe bilete la ordin, însă existând datorii reciproce ele au fost stinse printr-un procesul –verbal de compensare, cu mult înainte de a se înregistra scadenţa vreunuia dintre biletele la ordin emise.
Instanţa de fond pentru a respinge cererea a reţinut că stingerea datoriilor reciproce din raportul juridic fundamental nu au vreo relevanţă în cea ce priveşte datoria constatată prin emiterea biletelor la ordin acestea având un caracter independent şi înscrierea lor ca şi incidente de plată se datorează culpei emitentului care nu a eliminat riscul ca aceste instrumente să fie introduse la plată, cu atât mai mult cu cât ele fuseseră girate de pârâta SC F. SRL către terţi.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a formulat apel susţinând că biletele la ordin sunt un mijloc de plată şi deci un accesoriu al raportului juridic fundamental, iar părţile pot să stingă datoria şi prin alte mijloace de plată ( numerar, ordine de plată ), astfel că aceste titluri de valoare nu mai trebuie introduse spre decontare, în caz contrar debitorul fiind pus în situaţia de a plăti de două ori şi astfel ar executa o plată nedatorată. Pe de altă parte nu există o interdicţie în Legea nr. 58/1934 în sensul că emiţându-se bilete la ordin nu mai este posibilă plata prin alte mijloace.
Mai mult plecând de la definiţia menţionată la art.2 lit.b din Regulamentul nr.1/2001 al BNR prin incident de plată se înţelege: „neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoane declarante, pentru apărarea interesului public”.
Or, în cauză nu sunt îndeplinite criteriile pentru ca modalitatea în care am stins datoria să poată fi considerată incident de plată odată ce au fost achitate obligaţiile rezultate din raportul fundamental, înaintea decontării oricăruia dintre biletele la ordin emise şi mai mult tot înainte de decontare banca a fost înştiinţată de această stingere a datoriilor reciproce.
Curtea de apel Craiova a respins apelul reţinând ca fiind corecte argumentele instanţei de fond apreciind că riscul introducerii lor la decontare şi eventuala înscriere a refuzului aparţine emitentului odată ce nu a cerut restituirea lor, fiind de presupus în caz de nerestituire că se află în circuit.
Notă
Analizând speţa prezentată observăm că poziţia instanţei s-a centrat pe caracterul autonom al titlurilor comerciale de valoare, pe efectele girului şi observarea culpei emitentului care indiferent de justificările sale nu a obţinut restituirea în original a biletelor la ordin.
Deşi reclamanta aduce argumente legate de compensaţia intervenită între ea şi beneficiarul SC F SRL, totuşi argumentarea sa nu are în vedere şi eventualele drepturi dobândite de terţi după momentul punerii acestora în circulaţie. Evident că numai restituirea fizică a biletelor la ordin este de natură a înlătura posibilitatea ca beneficiarul să le fi girat către alţi comercianţi, aspect reţinut chiar de instanţă. Girul este un mijloc specific de transmitere a cambiei prin care giratarul dobândeşte un drept propriu şi autonom. Dreptul de proprietate al girantului asupra cambiei este un drept propriu, separat şi independent de cel precizat în titlu şi născut chiar din semnarea lui. Caracterul solemn şi formal al cambiei rezidă în nevoia de circulaţie a titlului de la un purtător la altul, cel mai adesea aceştia neavând posibilitatea să cunoască raportul juridic fundamental, originar. Raportul juridic ce generează naşterea cambiei, adică raport juridic fundamental nu se confundă cu fundamentul juridic al cambiei, adică cu izvorul obligaţiei cambiale şi nici cu obligaţiile emitentului sau trăgătorului
În sprijinul cererii sale reclamanta invocă buna sa credinţă ce rezultă din notificarea băncii şi face trimitere la o sentinţă în care s-a reţinut „împrejurarea că anterior scadenţei biletului la ordin emitentul a achitat suma datorată printr-un alt mijloc de plată, fără a anunţa aceasta, nu duce la nelegalitatea înscrierii incidentului de plată în Centrala Incidentelor de Plăţi de către tras”(Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV a Comercială, sentinţa nr.7899 din 3 octombrie 2006, irevocabilă) susţinând reclamanta că per a contrario ea anunţând banca nu s-ar mai fi impus înscrierea incidentului de plată. Argumentul nu poate fi reţinut tocmai pentru că relevanţă nu are poziţia băncii care nu face altceva decât să înscrie incidentul de plată ca urmare a lipsei de disponibil în cont; notificarea băncii nu are nici o consecinţă juridică faţă de caracterul autonom al biletului la ordin şi faţă de drepturile dobândite între timp de terţi prin girare; aceştia au dreptul să introducă la scadenţă biletul la ordin nefiindu-i opozabil raportul juridic fundamental. Banca a procedat corect prin înscrierea incidentului odată ce Regulamentul nr. 1/2001 nu prevede anumite excepţii sau situaţii ce ar obliga banca să nu comunice sau să interpreteze relaţiile dintre părţi; norma juridică respectivă este una clară şi nu are în vedere raporturile dintre părţi ci un element obiectiv anume nedecontarea totală sau parţială a biletelor la ordin. Aşadar, banca este obligată conform art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 să notifice incidentul de plată în cazul în care biletul la ordin nu este decontat din lipsă totală sau parţială de lichidităţi.
Un alt aspect ce impune un comentariu priveşte petitul cererii introductive. Reclamanta a solicitat în principal anularea incidentelor de plată înscrise la cererea BRD în Centrala Incidentelor de Plăţi şi în subsidiar să obligaţi BRD, în temeiul art.38 din Regulamentul BNR nr.1/2001 să formuleze cerere de anulare a incidentelor de plată privind B.O. emise de noi cu seriile menţionate. Se nasc câteva discuţii cu privire la persoana căreia îi revine obligaţia formulării cererii de anulare sau dacă este suficientă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea incidentului ori poate fi chemată în judecată direct Banca Naţională a României sub autoritatea căreia îşi desfăşoară activitatea Centrala Incidentelor de plăţi. Aşa cum am observat din prezentarea iniţială a subiectului art. art. 36 alin. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 prevede că anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi se poate face numai de persoanele declarante, din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti, condiţii în care B.N.R. nu are calitate procesuală pasivă, numai banca declarantă având această calitate, întrucât ei îi este stabilită legal obligaţia de a formula cerere de anulare a informaţiilor ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti.
Cerere pentru anularea unui incident de plată. Admisibilitate. Eroare din partea persoanei declarante
Atât timp cât declararea incidentului bancar s-a făcut cu respectarea art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001, însă este urmarea unei erori din partea persoanei declarante, nu se poate reţine vreo culpă a emitentului şi nu ne aflăm în nici una din situaţiile stabilite la art. 2 lit. c din Regulamentul nr. 1/2001 prin care se defineşte incidentul de plată major.
(Tribunalul Vrancea, sentinţa nr. 94 din 14 mai 2009, irevocabilă)
Prin cererea introductivă depusă la 31.03.2009 reclamanta S.C. E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. Bank SA şi Banca Naţională a României, anularea menţiunii făcute în Centrala Incidenţelor de Plăţi la cererea pârâtei „E” Bank S.A. .
De asemenea, reclamanta a mai solicitat radierea societăţii din Fişierul Naţional al Persoanelor de Risc, din Fişierul Naţional de Incidenţe de Plăţi şi din Fişierul Naţional de Bilete la Ordin.
În motivare se arată că în urma refuzului parţial de plată a unui bilet la ordin emis în relaţiile comerciale reclamanta a fost înregistrată în CIP.
Biletul la ordin refuzat parţial la plată a fost introdus înainte de termenul scadent stabilit de părţi.
Greşeala angajatului recunoscută de pârâta S.C. E. Bank SA prin adresa din 26.03.2009, depusă la dosar a condus la aplicarea sancţiunii prevăzută de art.2 lit.c din Regulamentul BNR nr.1/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 27.04.2009 pârâta arată că deşi a procedat legal la înscrierea în CIP a incidentului bancar cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului BNR nr.1/2001 este de acord cu acţiunea reclamantei având în vedere că în cauză nu există nici o culpă.
Instanţa a admis acţiunea având în vedere că refuzul parţial de plată a biletului la ordin emis s-a datorat introducerii acestuia la plată înainte de termenul scadent stabilit de părţi şi în cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art.2 lit. c din Regulamentul BNR nr.1/2001.
Anulare incident de plată. Convenţia părţilor privind achitarea în alt mod a debitului. Consecinţe
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia Comercială, Maritimă şi Fluvială, decizia civilă nr. 92/A din 19 octombrie 2009, definitivă)
Prin sentinţa nr. 111/COM/04.06.2009 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost respinsă acţiunea în radierea menţiunii de înscriere a societăţii în Centrala Incidentelor de Plăţi, formulată de reclamanta S.C. „E.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. V.Ţ. Bank S.A. reţinându-se că reclamanta a emis un bilet la ordin care, introdus la plată, nu a putut fi decontat din lipsă de disponibil în cont, reclamanta fiind în culpă pentru lipsa disponibilului în cont la data scadenţei.
Convenţia dintre beneficiarul sumei şi trăgător este încheiată tot în ziua de 15.04.2009, ziua scadenţei, iar reclamanta trebuia să dea dovadă de diligenţă şi să solicite partenerului său de afaceri restituirea biletului la ordin, iar pârâta, prin înscrierea în Registrul Incidentelor de Plată, s-a conformat Regulamentului B.N.R.
S-a considerat că apariţia incidentului de plată îi este imputabilă reclamantei, dispoziţiile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2001 nefăcând nici o excepţie în privinţa cauzelor ce au determinat lipsa disponibilului din cont.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta S.C. E. S.R.L. susţinând că beneficiara sumei S.C. Avicola S.R.L. a anunţat banca cu privire la faptul că din eroare a introdus biletul la ordin şi l-a prezentat băncii şi a fost de acord cu emiterea unui nou instrument de plată sau achitarea în numerar a contravalorii biletului la ordin şi a solicitat totodată băncii că nu mai doreşte decontarea biletului la ordin.
Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reţinând că datele specifice incidentelor de plăţi sunt ocazionate de acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios şi/sau producând riscuri de neplată, inclusiv dintre cele ce pot afecta finalitatea decontării astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.
Lipsa de disponibil în contul societăţii apelante care a dus la înregistrarea acesteia în Centrala Incidentelor de Plăţi nu a avut caracter fraudulos sau litigios, realitatea faptică constând în aceea că beneficiara plăţii, S.C. Avicola S.R.L. nu trebuia să introducă spre decontare biletul la ordin deoarece a încheiat cu reclamanta o convenţie prin care stabilise ca suma menţionată în cuprinsul biletului la ordin să fie plătită în altă modalitate potrivit convenţiei încheiată de părţi şi comunicată băncii.
Prin urmare, lipsa de disponibil în contul societăţii reclamante nu îndeplineşte condiţiile prevăzute. de art. 2 lit. b şi c din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. pentru a fi considerat un incident de plată major.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamantei dispunând radierea menţiunii (anularea) incidentului de plată înscris în Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.) pe numele reclamantei, ca urmare a nedecontării la scadenţă a biletului la ordin respectiv
Cerere pentru anularea unui incident de plată. Decontarea instrumentelor de plată în ordinea scadenţei.
Art. 36 şi 39 din Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi
Instrumentele de plată sunt decontate în ordinea scadenţei, iar nu în funcţie de data la care au fost depuse la bancă. O cerere de anulare a incidentului de plată ar fi admisibilă în ipoteza în care raportarea şi înscrierea în CIP s-ar fi făcut din eroarea băncii, iar nu consecinţa neglijenţei reclamantei care a emis atât cecuri cât şi bilete la ordin fără a avea disponibilul necesar acoperirii tuturor instrumentelor de plată aflate în circulaţie .
Art. 36 CIP nu poate anula sau modifica din proprie iniţiativă informaţiile privind incidentele de plăti, o dată primite de la persoanele declarante - bănci.
Anularea informatiilor privind incidentele de plăti înregistrate în FNIP si în FNPR se poate face numai de persoanele declarante, din proprie initiativă sau la solicitarea instantelor judecătoresti (…).
Art. 39 În scopul asigurării corectitudinii informaţiei înregistrate în baza de date proprie, CIP poate efectua anumite corectii ale acesteia, dar numai la solicitarea scrisă a persoanelor declarante
Persoana declarantă care constată că a transmis la CIP o informatie ce contine una sau mai multe erori va transmite cu operativitate la CIP prin telefax o cerere de rectificare.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia comercială decizia nr. 9 din 01 februarie 2010, definitivă)
Prin sentinţa comercială nr. 1521/COM din data de 20.10.2009 Tribunalul Iaşi, Secţia Comercială a respins cererea formulată de reclamanta S.C. „B.I.” S.R.L. I în contradictoriu cu pârâta B:R.D.S.A. reţinând că
Reclamanta în derularea activităţii comerciale a emis o filă CEC în valoare de 200.000 lei pentru plata facturilor de utilităţi către E.ON Gaz România,iar la data de 04.05.2009 s-a emis pe numele societăţii o cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC, la Centrala Incidentelor de Plăţi motivul fiind „cec refuzat din lipsa parţială disponibil”
Instanţa de fond a reţinut că deşi din extrasele de cont pentru perioada 27.04.2009 – 05.05.2009 se observă că la data de 29.04.2009 în contul societăţii exista la bancă suma de 450.102,81 lei, însă fila nu putea fi onorată la această dată, nefiind scadentă.
La data de 04.05.2009 în contul societăţii exista suma de 213.496,79 lei fonduri suficiente pentru acoperirea acestei file de cec însă în ziua de 04.05.2009 banca a onorat la plată şi două bilete la ordin introduse de două societăţi diferite, unul în valoare de 58.060,80 lei şi altul de 5.418 lei, pentru ca apoi să achite parţial fila de cec în valoare de 200.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că nu are nici un fel de relevanţă faptul că fila cec era în bancă de la data de 29.04.2009, instrumentele de plată fiind onorate în funcţie de data scadenţei şi nu de data la care acestea se depun la bancă. A doua zi dimineaţa reclamanta a achitat diferenţa de 50.027,51 lei către E.ON Gaz România, onorând totodată şi alte plăţi ale facturilor de utilităţi însă acest lucru este lipsit de relevanţă, şi nu poate duce la concluzia că pârâta era în eroare, incidentul de plata fiind deja creat prin lipsa fondurilor necesare onorării la plata a CEC-lui la data de 04.05.2009.
Potrivit art. 13 Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi, în ipoteza în care filele de cec – în speţă – au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont, (refuzul parţial la plată în cuantum de 50.027,51 lei fiind motivul pentru care au procedat la înscrierea societăţii în CIP.) se creează un incident de plată major iar pârâta era obligată, ca în cursul aceleiaşi zile să sesizeze Centrala Incidentelor de Plăţi.
O cerere de anulare a incidentului de plată ar fi admisibilă în ipoteza în care raportarea şi înscrierea în CIP s-ar fi făcut din eroarea băncii, ceea ce nu este cazul în speţă, acest lucru fiind doar consecinţa neglijenţei reclamantei care a emis atât cecuri cât şi bilete la ordin fără a avea disponibilul necesar acoperirii tuturor instrumentelor de plată aflate în circulaţie .
Împotriva acestei sentinţe comerciale a declarat apel SC „B. I.” „SRL invocând faptul că este o constatare eronată şi forţată a instanţei atâta timp cât a dovedit cu extrasele de cont ataşate cererii faptul că la data de 20.04.2009 în contul ei exista suma de 213.496,76 lei suficientă (…)iar banca, cu bună ştiinţă, a achitat două bilete la ordin în loc să onoreze la plată fila cec, cauzându-i astfel un prejudiciu prin introducerea în incidenţă de plăţi, în mod eronat, fără culpa ei.
Apelanta apreciază că ne aflăm în prezenta unei greşeli deontologice, a unei erori, a culpei băncii iar potrivit dispoziţiilor art. 2 şi art. 36 – 39 din Regulamentul nr. 1/2001 înlăturarea acestei erori se poate realiza prin dispoziţia dată de instanţă persoanei declarate, în cauză BRD Sucursala I să solicite anularea interdicţiei bancare asupra filei CEC seria (...) nr. 74097 la Centrala Incidentelor de Plăţi din cadrul BNR.
Instanţa de control judiciar a respins apelul este nefundat reţinând că în ziua de 04.05.2009 banca a onorat la plată mai întâi două bilete la ordin introduse de două societăţi diferite, unul în valoare de 58.060,80 lei şi altul de 5.418 lei, iar apoi a achitat parţial fila de CEC în valoare de 200.000 lei întrucât în contul apelantei la acea dată era doar suma de 213.496,79 lei.
Potrivit art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 banca era obligată să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar şi în situaţia în care achita fila CEC şi refuza la plată biletele la ordin emise de apelantă.
În situaţia de faţă, ordinea în care s-a făcut plata nu mai are nici o relevanţă atâta timp cât suma înscrisă pe fila CEC şi cele două ordine de plată era mai mare decât suma pe care apelanta o avea în cont la acea dată.
Mai mult, banca nu are obligaţia de a plăti mai întâi fila CEC şi apoi biletele la ordin, instrumentele de plată fiind onorate în funcţie de data scadenţei şi nu de data la care acestea se depun în bancă.