Necompletarea ordinii de zi la cererea acționarilor reprezentând, individual sau împreună, 5 % din capitalul social. Sacțiune (art. 1171 din legea nr. 31/1990).
Conf. univ. dr. Lucian Săuleanu
Universitatea din Craiova
Facultatea de Drept
Art. 1171 este un text de lege distinct de cele vizând convocarea care acordă dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unuia sau mai multor acționari reprezentând invidivual sau împreună 5% din capitalul social, însă nu se prevede expres sacțiunea care intervine în cazul în care consiliul de administrație nu dă curs respective cereri.
În cazul nerespectării de către consiliul de administrație a dispozițiilor art. 1171 nu poate interveni nulitatea/anularea hotărârii AGA adoptată, scopul reglementării nefiind acela de a institui o nouă condiție pentru legala întrunire a adunării generale deja convocate, ci acela de a se acorda posibilitatea unui grup de a acționari de a supune dezbaterii și alte probleme decât cele propuse de autorii convocării.
(Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, decizia nr. 154 din 3 martie 2015)
Prin sentința nr. 253 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj în dos. nr. 7637/63/2014 a admis cererea formulată de reclamantul P.G. și a dispus anularea hotărârii A.G.A. nr. 66/2104 a S.C. T. S.A .
Pentru a se propunța în acest sens instanța a reținut că reclamantul împreună cu alți acționari au solicitat eliberarea unor copii de pe situațiile financiare și introducerea unui nou punct pe ordinea de zi a ședinței adunării acționarilor, respectiv aprobarea invalidării deciziilor consiliului de administrație prin care în loc să se numească un administrator provizoriu ca urmare a demisiei intervenite, a aprobat vacantarea locului până la întrunirea adunării generale.
Cerera de completare a ordinii de zi fost respinsă de consiliul de administrație, adunarea generală desfășurându-se conform convocării din Monitorul Oficial.
Prin raportare la dispozițiile art. 1171 din Legea nr. 31/1990 instanța constată că acesta nu condiționează exercitarea dreptului decât de procentul de 5% din capitalul social și verificând numărul de acțiuni deținute de titularii cererii de completare rezultă că aceștia dețin un procent de 7,57% din capitalul social. Prin urmare, era îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege pentru a se solicita completarea ordinii de zi, o altă condiție nefiind impusă. Or, cenzurarea de către consiliul de administrație a punctelor solicitate de a fi incluse pe ordinea de zi și refuzul de a da curs solicitării celor trei acționari atrage nulitatea hotărârii adoptate de către adunarea generală. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât se solicitase analizarea unor decizii luate de consiliul de administrație și modul de funcționare al acestuia, fiind indicate și normele incidente.
Aprecierile societății pârâte conform cărora consiliul de administrație are posibilitatea ca, raportându-se la conținutul și temeinicia cererilor acționarilor, să completeze sau nu ordinea de zi este nelegală, deoarece art. 1171 nu face nicio distincție în ceea ce privește seriozitatea sau oportunitatea solicitărilor acționarilor. Aceste aprecieri nu le poate realiza decât adunarea generală a acționarilor.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 154 pronunțată la 3 martie 2015 admiţând apelul a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.GA. reţinând că prima instanță a analizat doar unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamant, respectiv cel fundamentat pe art. 1171din Legea nr. 31/1990.
Instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 31/1990 care reglementează condițiile de convocare a adunării generale în art. 117, respectiv art. 118, iar nerespectarea acestor dispoziții pot conduce la anularea hotărârii adoptate în condițiile legii. Art. 1171 intitulat ”Completarea ordinii de zi. Condiții”, text de lege distinct de cele vizând convocarea, acordă dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unuia sau mai multor acționari reprezentând invidivual sau împreună 5% din capitalul social, corelativ acestui drept existând obligația consiliului de administrație de a da curs solicitării. Deși textul de lege nu prevede expres, este evident că respectivii acționari pot cere introducerea pe ordinea de zi a unor puncte cuprinzând probleme care intră în atribuțiile A.G.A., obligația consiliului de administrație existând decât în această situație. Legea nu prevede expres sacțiunea care intervine în cazul în care consiliul de administrație nu-și îndeplinește această obligație. Curtea constată că art. 119 din Legea nr. 31/1990 reglemetează o situație asemănătoare, diferența constând în premisa solicitării, în cazul prevăzut de art. 1171 cererea fiind făcută în completarea ordinii de zi pentru o adunare convocată deja de către administrator, în timp ce în cazul prevăzut de art. 119 nu există convocată o adunare generală, ordinea de zi fiind constituită doar din punctele propuse de acționari.
În raport de acestea, Curtea constată că în cazul nerespectării de către consiliul de administrație a dispozițiilor art. 1171 nu poate intervene nulitatea/anularea hotărârii AGA adoptată, scopul reglementării nefiind acela de a institui o nouă condiție pentru legala întrunire a adunării generale deja convocate, ci acela de a se acorda posibilitatea unui grup de a acționari de a supune dezbaterii și alte probleme decât cele propuse de autorii convocării, sancțiunea nulității nefiind deci expres prevăzută de lege și nici nu rezultă implicit din dispozițiile acesteia.
Comentariu
Decizia Curţii de Apel Craiova vine să lămurească în ce măsură leguitorul în art. 1171 din Legea nr. 31/1990 a institut o singură condiţie, anume pragul de 5% pe care trebuie să îl îndeplinească cei ce formulează cererea, precum şi posibilitatea consiliului de administraţie de a cenzura punctele ce se doresc a fi introduse pe ordinea de zi.
Interpretarea care rezultă din conţinutul normativ al art. 1171 este aceea că leguitorul , pe de-o parte, nu a prevăzut expres îndeplinirea anumitor condiții, iar, pe de altă parte, a fost stabilit doar un drept al acționarilor, fără a institui o obligație corelativă pentru societate. Astfel, este adevărat că art. 1171 alin. 1, conține o referire la cota de 5% pe care trebuie să o dețină acționarii care formulează cererea, însă redactarea textului de lege nu conduce la concluzia că aceasta este singura condiție și, care odată îndeplinită, obligă automat societatea să dispună completarea ordinii de zi.Pe de altă parte, din conținutul acestui text nu rezultă nici obligația societății de a dispune completarea și nici o eventuală sancțiune pentru nerespectarea solicitării acționarilor.
Apreciem că legiuitorul a prevăzut doar un drept al acționarilor respectivi de a formula o cerere de completare, însă cu posibilitatea consiliului de administrație sau președintelui consiliului de administrație de a refuza completarea, atât timp cât nu s-a prevăzut o obligație pentru aceștia.
O astfel de interpretare o considerăm justă, căci în caz contrar ar însemna că orice solicitare, indiferent de conținut, formă, ar trebui inserată în noul convocator. Or, o astfel de interpretare ar fi absurdă căci societatea s-ar trezi sufocată de tot felul de cereri, mai mult sau mai puțin în legătură directă cu atribuțiile AGA. Considerăm că totuși consiliul de administrație poate refuza completarea convocării, atât timp cât solicitarea nu este în concordanță cu atribuțiile specifice ale respectivei hotărâri AGA sau au un caracter șicanatoriu ori ambiguu. Nu poate fi reținută nici opinia instanței de fond în sensul că eventuala respingere o poate face numai adunarea generală întrucât, argumentele mai înainte precizate își mențin logica, adunarea fiind un for de decizie, iar nu un cadru de dezbatere al problemelor personale sau dorințelor fiecărui acționar. Soluția pe care instanța o identifică trebuie să fie aplicabilă într-un mod rezonabil indiferent de tipul de societate și de numărul de acționari, motiv pentru care credem că instanța poate să recunoască dreptul consiliului de administraţie de a aprecia asupra completării ordinii de zi, în ce măsură refuzul este unul abuziv, etc.
Un alt argument care întărește punctul nostru de vedere este cel ce ține de rolul completării și momentul când aceasta se face. Analiza în totalitate a art. 1171, adică a mecanismului de completare ne conduce la ideea că acest drept al acționarilor trebuie strict interpretat în contextul acelei adunări. Adică, completarea se face la o ordine deja publicată (15 zile conform art. 1171 alin. 2), ceea ce înseamnă că acționarul observând ordinea de zi simte nevoia unei completări care să ajute la formarea voinței sociale. Deci, completarea nu este străină de convocatorul publicat, ci are un rol ajutător, explicativ, etc. Din această perspectivă instanța trebuia să verifice dacă ceea ce solicita reclamantul are legătură cu acea ordine de zi. Că acest ultim argument este cheia de interpretare a art. 1171 rezultă și din faptul că legiuitorul a pus la îndemâna acționarilor care vor să pună în discuție anumite aspecte în cadrul AGA, o altă dispoziție, respectiv art. 119 din Legea nr. 31/1990, respectiv posibilitatea convocării directe a AGA.
Totodată, apreciem că instanța de fond trebuia să analizeze cererea de completare și din perspectiva finalității conținutului acesteia, adică în ce măsură eventuala introducere pe ordinea de zi ar fi condus în urma votului la o anulare ale respectivelor decizii ale consiliului de administrație. Se poate observa că cererea respectivului acționar are un profund caracter juridic, o explicație strict pe textele de lege, adică doar din perspectiva legalităţii acelor acte juridice, iar nu chestiuni de oportunitate, care ar fi fost posibil să fie analizate de respectivii acționari.
De asemenea, apreciem că soluția instanţei de fond este criticabilă și din perspectiva aplicării sancțiunii nulității hotărârii AGA întrucât atât timp cât nulitatea este o sancțiune ce privește încălcarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea valabilă a respectivului act juridic, apreciem că încălcarea art. 1171 nu poate să conducă la nulitatea hotărârii AGA.
Astfel, nulitatea vizează momentul încheierii actului și în principiu protejează voința și condițiile în care aceasta a fost exprimată. Dimpotrivă, critica intimatului-reclamant vizează un moment anterior și un aspect care nu este tangent cu voința acționarilor. Cu alte cuvinte, instanța trebuia să verifice dacă suntem în cazul unei nulități virtuale (în condițiile în care art. 1171 nu prevede expres nicio sancțiune) și dacă nerespectarea solicitării afectează în vreun fel actul juridic a cărui nulitate se solicită.
Tocmai pentru că se observă inexistența vreunei legături între o eventuală cerere de completare și hotărârea AGA, credem că legiuitorul nu a instituit vreo sancțiune. Art. 1171 prevede exclusiv un drept al acționarului de a cere completarea, iar în caz de nerespectare, deschide doar calea unei acțiuni întemeiată pe art. 119. O astfel de soluție se impune plecând de la finalitatea solicitării care nu are legătură cu hotărârea AGA; cu alte cuvinte acționarii nu sunt împiedicați să voteze hotărârea cu atribuțiile deja convocate și nici să fie afectată activitatea societății prin eventuala acțiune în anulare.