Modificarea actului constitutiv în sensul că mandatul se poate acorda numai unui alt acţionar nu încalcă art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, chiar dacă anterior modificării acestui text prin Legea nr. 441/2006 acest lucru se prevedea expres, însă prin această modificare leguitorul a înţeles să lase la latitudinea asociaţilor posibilitatea instituirii anumitor restricţii conform voinţei societare.
Dreptul de vot rămâne neatins de vreme ce acţionarul are acelaşi număr de voturi corespunzătoare numărului de acţiuni deţinute. Hotărând astfel, acţionarii societăţii în majoritate şi-au exprimat voinţa de a realiza o protecţie sporită a societăţii şi respectarea caracterului de societate de tip închis.
Aceste limitări sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 lit f2 din Legea nr. 31/1990 care prevăd în mod expres că actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni poate cuprinde orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 548 din 3 decembrie 2014)
Prin sentința nr. 191 din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția a II-a civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanții P.G., P.D., M.M.C. în contradictoriu cu S.C. T. S.A. prin care au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. nr. 65/17.03.2014 și a actului constitutiv ca act subsecvent.
În motivarea cererii reclamanții au invocat printre altele că sunt nelegale modificările aduse prin hotărârea AGA, respectiv se invocă modificarea art. 10 alin. 2 din actul constitutiv prin care s-a prevăzut condiția calității de acționar a mandatarului, apreciindu-se că o astfel de modificare conduce la limitarea dreptului de a participa la adunările generale ale acționarilor, de a avea acces în spațiul unde se desfășoară ședința AGA.
O a doua critică a reclamanţilor a vizat modificarea adusă art. 15.5 din actul constituitv prin care s-a stabilit că acționarii nu pot participa la AGA cu procuri de reprezentare pentru un număr de acționari și titulari de drepturi de uzufruct al căror număr de acțiuni și drepturi să depășească un total cumulat de 1% din capitalul social; se consideră că această interdicție este nerezonabilă și că blochează mecanismul decizional aducând ca argument modificarea art. 125 din Legea nr. 31/1990, în sensul că că textul prevede că poate fi desemnat mandatar orice persoană.
De asemenea, se susţine că prin introducerea art. 11 alin. 10 din actul constitutiv cu următorul conţinut: „orice alte acte juridice care au ca obiect acţiunile, inclusiv constituirea unui uzufruct asupra acţiunilor, se pot încheia numai între acţionari”, se limitează dreptul de proprietate, fiind introduse restricţii privind drepturile titularului de acţiunide a-şi manifesta dreptul de dispoziţie sau dreptul de folosinţă, privite ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond reclamanţii au formulat apel susţinând că limitarea dreptului de reprezentare la 1% face imposibilă desemnarea unor mandatari care să îndeplinească şi condiţia nerezonabilă de a fi la rândul lor acţionari. Se arată că înţelegând rolul reprezentării în deblocarea mecanismului decizional, leguitorul român a intervenit oportun, lărgind posibilităţile care recurg la varianta votului prin mandatar, leguitorul înlăturând din textul Legii nr. 31/1990 interdicţia nerezonabilă ca reprezentarea să se poată realiza prin alte persoane decât acţionarii. Cu privire la introducerea art. 11 alin. 10 aceştia arată că prin limitarea cuprinsă în acest articol le-au fost aduse vătămări prin refuzul societăţii de a permite exprimarea dreptului de vot unui uzufructuar.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 548 din 3 decembrie 2014 a respins ca nefondat apelul apreciind că nu se poate reţine limitarea dreptului de a încredinţa în mod neîngrădit exerciţiul dreptului de vot unui terţ.
Nu se poate reţine că modificarea actului constitutiv în sensul că mandatul se poate acorda numai unui alt acţionar ar încălca art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Este adevărat că anterior modificării acestui text prin Legea nr. 441/2006 acest lucru se prevedea expres, însă prin această modificare leguitorul a înţeles să lase la latitudinea asociaţilor posibilitatea instituirii anumitor restricţii conform voinţei societare.
Faptul că pot apărea diferite probleme de ordin practic în încredinţarea mandatului nu prezintă relevanţă juridică, ele putând fi soluţionate cu prisosinţă în cadrul legislativ al actului constitutiv al societăţii şi nu constituie limitări în exercitarea dreptului de vot al minorităţii acţionarilor.
În plus, dreptul de vot a rămas neatins de vreme ce acţionarul are acelaşi număr de voturi corespunzătoare numărului de acţiuni deţinute. Hotărând astfel, acţionarii societăţii în majoritate şi-au exprimat voinţa de a realiza o protecţie sporită a societăţii şi respectarea caracterului de societate de tip închis.
Mai mult decât atât, această modificare a fost pusă în acord cu celelalte interdicţii existente deja în actul constitutiv respectiv, interdicţia ca un acţionar să nu poată dobândi într-un exerciţiu financiar mai mult de 1% din totalul acţiunilor, dar nici ca un acţionar să nu dobândească în totalitate, prin acte între vii, mai mult de 10% din totalul acţiunilor.
Aceste limitări sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 lit f2 din Legea nr. 31/1990 care prevăd în mod expres că actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni poate cuprinde orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni.
Cu privire la ultimul motiv de apel care se referă la limitarea mijloacelor juridice de exercitare a dreptului de proprietate prin intermediul unui uzufructuar, Curtea reţine că este nefondat. Se susţine de către apelantă că introducererea art. 11 alin. 10 în actul constitutiv potrivit căruia constituirea unui uzufruct asupra acţiunilor se poate încheia numai între acţionari s-ar aduce o limitare a dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Aşa cum s-a reţinut, art. 8 lit f din Legea nr. 31/1990 prevede că prin actul constitutiv se pot institui orice restricţii cu privire la transferul de acţiuni, ceea ce înseamnă că leguitorul a lăsat la latitudinea acţionarilor posibilitatea de a dispune în mod liber de acţiunile pe care le deţin. Dreptul de uzufruct constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate. În speţă nu s-a interzis constituirea dreptului de uzufruct asupra acţiunilor, ci s-a realizat o corelare cu interdicţiile existente deja în actul constitutiv cu privire la procentele de 1%, respectiv 10%, urmărindu-se în realitate eliminarea posibilităţii de eludare a celorlalte prevederi dina ctul constitutiv.
Decizia Curţii de Apel Craiova vine să lămurească în ce măsură leguitorul prin modificarea art. 125 din Legea nr. 31/1990 a eliminat posibilitatea condiţionării calităţii de acţionar a mandatarului. Până la modificarea adusă de Legea nr. 441/2006 dispoziţiile art. 125 erau în sensul că acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi decât prin alţi acţionari (alin 1), însă prin actul constitutiv se putea deroga de la dispoziţiile privitoare la reprezentarea numai prin acţionari (alin. 4).
Decizia Curţii de Apel Craiova reţine în mod corect că prin modificările aduse de Legea nr. 441/2006 nu s-a interzis introducerea unei astfel de condiţii, ci doar că leguitorul a lăsat la latitudinea acţionarilor posibilitatea reglementării calităţii mandatarului.
Din această perspectivă merită supus analizei regimul juridic al unor astfel de dispoziţii care impun condiţia de acţionar a mandatarului, existente în actele constitutive la momentul modificării art. 125 prin Legea nr. 441/2006. S-a apreciat1 că odată cu intrarea în vigoare a modificării art. 125 prin Legea nr. 441/2006 astfel de dispoziţii au devenit inopozabile acţionarilor acelor societăţi. O astfel de opinie nu este la adăpost de critici în măsura în care acceptăm că prin modificarea adusă de Legea nr. 441/2006 nu s-a interzis acţionarilor posibilitatea de a institui o astfel de condiţie, astfel că rămâne la latitudinea acţionarilor să hotărască; am putrea spune că nu mai are relevanţă că dispoziţia este într-un act constitutiv de dinainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 441/2006, chiar dacă la vremea respectivă exista o dispoziţie legală; atât timp cât o regăsim în actul constitutiv, implicit este rodul voinţei acţionarilor.
Revenind la speţă, cu privire la primul aspect, anume introducerea în actul constitutiv a dispoziţiei prin care s-a prevăzut condiția calității de acționar a mandatarului, nu se poate aprecia că o astfel de modificare conduce la limitarea dreptului de a participa la adunările generale ale acționarilor, de a avea acces în spațiul unde se desfășoară ședința AGA. Nu există un temei de drept care să susţină nelegalitatea unei astfel de dispoziţii, iar abrogarea dispoziţiilor art. 125 alin.4 din Lgea nr. 31/1990 nu poate fi apreciat ca fiind un argument al acestei critici.
Reclamanții consideră că această interdicție este nerezonabilă și că blochează mecanismul decizional aducând ca argument modificarea art. 125 din Legea nr. 31/1990, susținând că textul prevede că poate fi desemnat mandatar orice persoană. În primul rând, trebuie observat că textul nu conține o astfel de mențiune, adică în sensul că poate fi ”mandatar orice persoană”, aceasta fiind o mențiune care nu se regăseşte în forma actuală a textului. Textul are o formă generală putând doar conduce la concluzia că mandatarul poate să fie acționar sau nu, dar fără a conține în concret vreo indicație în acest sens. Art. 125, în forma actuală nu conține o interdicție în sensul că acționarii dimpotrivă, pe baza unei hotărâri luate conform art. 115, să stabilească o astfel de condiție.
Scopul acestor limitări sau procentului de 1% este acela de a respecta caracterul de societate închisă dar și al celorlalte interdicții aprobate de asociați, respectiv condiția ca niciun acționar să nu dobândească într-un exercițiu financiar mai mult de 1% din totalul acțiunilor, precum și condiția dobândirii în total până la 10%. Aceste două procente aprobate de acționari și necontestate niciodată au avut tocmai menirea de a menține un echilibru societar de a împiedica orice abuz de majoritate prin deținerea de către o persoană a unui număr mare de acțiuni.
Cu alte cuvinte, eficiența acestor dispoziții și respectarea celor două procente trebuie să se regăsească și în celelalte dispoziții sau condiții de participare la vot. Astfel, prin această modificare s-a realizat decât o corelare a textelor din actul constitutiv în sensul asigurării finalității, anume împiedicarea unui abuz de majoritate. Or, lăsând fără limită posibilitatea votului în baza unor procuri sau de către titulari ai dreptului de uzufruct care să depășească în mod cumulat 1% din capitalul social, implicit se ajunge la situația ca de fapt pe baza unor simulații deși în aparență să se respecte limitele în privința procentului de dobândire maximă de acțiuni (1% ,respectiv 10%) totuși, în fapt, să se realizeze un control al drepturilor de vot prin procuri sau constituirea unor uzufructuri.
S-a mai invocat în susținerea punctului lor de vedere Decizia Curții Constituționale nr. 786/2011 privitoare la art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 însă aceasta nu are nicio relevanță în sprijinul celor susținute de reclamanți întrucât privește interdicția de reprezentare a acționarilor de către membri Consiliului de Administrație sau Directori ori funcționari, în timp ce în speța dedusă judecății se analizează o chestiune cu totul diferită, anume dacă acționarii pot să introducă o limitare din perspectiva calității de acționar a mandatarului.
Dimpotrivă, Curtea reține că legiuitorul poate să limiteze dreptul de reprezentare al acționarilor, că în acest mod nu se aduce o atingere drepturilor fundamentale ale acționarilor.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, anume dispoziţia introdusă în actul constitutiv care prevede că ”orice alte acte juridice care au ca obiect acțiunile, inclusiv constituirea unui uzufruct asupra acțiunilor se pot încheia numai între acționari” , reţinem că Legea nr. 31/1990 nu interzice o astfel de posibilitate ci, dimpotrivă, atât timp cât dă posibilitatea introducerii unor restricții cu privire la transfer, cu atât mai mult este posibilă inserarea în actul constitutiv a unei clauze cu privire la limitarea modalității de constituire a unui uzufruct care este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
De fapt, prin introducerea acesteia nu s-a realizat o modificare de substanță a actului constitutiv, ci doar s-a realizat o corelație a acestui articol cu dispozițiile care reglementează caracterul închis al societății. Cu alte cuvinte, dacă încă de la începutul constituirii societății acționarii au înțeles ca dobândirea de acțiuni să se facă numai între acționari, cu atât mai mult constituirea unui uzufruct nu poate încălca această voință a acționarilor, neavând relevanță motivele care justifică constituirea unui uzufruct, cum nu au relevanță nici motivele pentru cesiunea acțiunilor, importanță având condițiile în care astfel de acte juridice se pot încheia. Drepturile acționarilor nu sunt limitate, acționarul putând cesiona acțiunile, poate să constituie un uzufruct sau să dea mandat dar cu respectarea condițiilor statutare.
Trebuie observat faptul că toate modificările care au fost criticate nu sunt decât corecții în aplicarea conformă a caracterului de societate închisă pe care acționarii au înșeles să-l dea societății. Cu alte cuvinte, modificările aduse nu sunt limitări noi, ci doar respectarea voinței acționarilor majoritari care înțeleg să mențină caracterul de societate închisă. Modificările criticate nu constituie elemente de noutate în esență ci doar o menținere și explicitare a dispozițiilor actului constitutiv.